Studiu de caz 11: Franța: Proiectarea în comun a sistemelor diversificate în Pays de Loire

Care au fost principalele probleme care au stat la baza apariției studiului de caz?

În zonă, nevoia de diversificare este foarte importantă. Producătorii de cereale trebuie să își schimbe rotațiile pentru a include culturi mai durabile (cum ar fi leguminoasele) și pentru a le face mai viabile din punct de vedere financiar. Pentru crescătorii de animale, problema este dependența de piața globală, care îi împinge să cumpere soia din Brazilia, de exemplu, cu un impact foarte mare asupra emisiilor de dioxid de carbon și alte efecte periculoase.

Studiul de caz a fost inițiat pe baza acestor concluzii de către Chambre d'agriculture des Pays de la Loire (CRA-PdL) în 2016, în timpul primelor întâlniri cu partenerii francezi ai consorțiului DiverIMPACTS. Acest studiu de caz se concentrează asupra unui nou lanț valoric: vânzarea între fermieri. Acest nou lanț valoric trebuie să fie testat pentru a determina avantajele și dezavantajele pentru fermieri, dar și pentru teritoriu. Pentru ca acesta să aibă succes, fermierii trebuie, de asemenea, să fie capabili să se angajeze și să dezvolte conexiuni cu o rețea largă de actori pe întreg teritoriul. Studiul de caz își propune să abordeze aceste aspecte.

Cum a fost abordată problema și ce actori au fost implicați?

Grupurile de fermieri dirijate de Camera de Agricultură locală sunt interesate de obiectivul de a îmbunătăți soliditatea economică în sistemele lor. Pe baza experimentelor anterioare, s-a stabilit că este necesară diversificarea rotațiilor. Principala provocare a diversificării este găsirea unui lanț valoric viabil din punct de vedere economic.

Studiul de caz a încurajat dinamica de colaborare între fermieri și alți actori, cum ar fi consilierii de la Chambre d'agriculture, institutele tehnice și grupurile de fermieri. De asemenea, a integrat și alți actori, cum ar fi agenția de apă și companii din Vendée. Aspectele economice reprezintă principala motivație pentru actorii implicați în studiul de caz.

Soluția investigată

A devenit evident că trebuie introduse schimbări mai profunde pentru a face sistemul mai robust la riscurile economice și climatice.

S-a acordat o atenție deosebită contextului agronomic și constrângerilor de mediu pentru a favoriza reglarea naturală a dăunătorilor, bolilor și buruienilor, precum și pentru a pune în aplicare o strategie cu un nivel scăzut de pesticide, pentru a crește fertilitatea solului și pentru a limita utilizarea îngrășămintelor minerale. Acesta este motivul pentru care Chambre d'agriculture des Pays de la Loire a participat la acest proiect: pentru a-i ajuta pe fermieri în acest proces de diversificare.

În plus, există dorința de a spori schimburile între fermieri, prin deschiderea grupului către alți fermieri care doresc să se diversifice. Acesta este motivul pentru care consilierii de la Chambre d'agriculture au dezvoltat, de exemplu, o inițiativă numită "bouts de champs", care include întâlniri cu fermierii pentru a-i asculta și a discuta despre diversificarea pe teren. Inițiativa are ca scop, de asemenea, găsirea unor indicatori care să le arate fermierilor beneficiile diversificării, iar parteneriatul local va contribui la răspândirea acestor practici în zonă.

Rezultatul preconizat

Cea mai presantă problemă legată de diversificarea culturilor este sprijinirea fermierilor în cultivarea și dezvoltarea culturilor proteice sau a culturilor cu valoare adăugată ridicată. Căutarea autonomiei proteice în cadrul exploatațiilor agricole este o cerere tot mai mare, în special în fața cererii de proteine nemodificate genetic.

Pentru a răspunde acestei nevoi de proteine, unii crescători de animale doresc să înceapă să cultive ei înșiși culturi cu valoare proteică ridicată (soia, lupin, lucernă etc.). În acest caz, este necesar un sprijin. Alții, care nu dispun de timp sau de cunoștințe tehnice, caută fermieri cerealieri care stăpânesc aceste culturi cu grad ridicat de tehnicitate.

Există, de asemenea, problema valorii adăugate a produsului final. Cum poate un fermier care nu este ecologic să adauge valoare economică produsului său (lapte, carne etc.), care a fost obținut cu ajutorul proteinelor provenite din ferma sa sau a unui vecin? În cazul în care crescătorii de animale nu primesc compensații economice pentru integrarea proteinelor locale în rațiile lor, acest model nu va fi probabil sustenabil, cu excepția cazului în care aceștia ar trebui să treacă la agricultura ecologică sau să schimbe sistemul de creștere a animalelor spre o cvasi-autonomie furajeră și proteică. Această compensație economică ar putea veni din partea autorităților publice, printr-o modificare a politicii agricole sau prin crearea unei industrii teritoriale locale sau a unei etichete specifice, de exemplu.

Prin urmare, studiile de caz au urmărit extinderea practicii de cooperare între fermieri la o scară mai mare, prin monitorizarea și evaluarea parteneriatelor deja existente, pentru a comunica aceste rezultate unui grup mai larg de fermieri.

Relevanța pentru obiectivele DiverIMPACTS?

Concepția proiectului DiverIMPACTS oferă oportunitatea de a accelera dinamica studiilor de caz și de a o extinde prin includerea oamenilor de știință și a instituțiilor de învățământ(ESA Angers, Agro-Campus Ouest și INRAE).

Schimburile cu alte studii de caz care analizează parteneriatele între fermieri, ne pot îmbogăți reflecția și managementul proiectului. Prin aceasta, a fost interesant să reflectăm și să facem schimb de idei cu privire la:

• Cum se poate crea valoare adăugată pentru fermierii care se angajează în schimburi/colaborare?
• Cum putem face față evoluției agriculturii către ferme mai puține și de dimensiuni mai mari, dar promovând totuși colaborarea pentru diversificarea culturilor?

Moștenirea studiilor de caz

Parteneriatele stabilite între fermieri vor continua și vom continua să oferim sprijin în ceea ce privește produsele recoltate și schimbate, pentru a avea schimburi cât mai echitabile. În plus, situația actuală (războiul din Ucraina etc.) dezorientează piețele și, în special, aprovizionarea cu materii prime pentru crescătorii de animale. Acest nou context prezintă posibile oportunități pentru studiul de caz: poate fi consolidată oferta locală, bazată pe parteneriate între cultivatorii de cereale și crescătorii de animale? Pot fi acestea considerate o soluție durabilă?

Trei lecții cheie se evidențiază puternic în acest studiu de caz:

1. Amestecul de sisteme agricole dintr-o zonă oferă oportunități pentru piețele locale. Într-adevăr, crescătorii de animale din vecinătate, care au nevoie în special de proteine, permit agricultorilor de cereale să își diversifice culturile, oferind o piață locală.
2. Această piață de desfacere locală pentru agricultorul de cereale are avantajul de a fi relativ durabilă în timp. Într-adevăr, s-a constatat că parteneriatele existente între agricultori sunt durabile în timp. Există mai multe criterii care sunt esențiale pentru succesul schimburilor (figura 1). Studiul de caz evidențiază importanța așa-numitelor criterii "sociale" în raport cu criteriile "tehnico-economice" în inițierea și durabilitatea ulterioară a schimburilor. Cele mai importante trei criterii sunt încrederea, transparența și interesele reciproce (a se vedea figura 1). În plus, există valori comune, și anume viziuni comune asupra agriculturii, împărtășite de către agricultorul cerealier și crescătorul de animale. În al doilea rând, în opinia fermierilor, schimbul nu trebuie să fie profitabil cu orice preț odată ce a fost înființat. Desigur, câștigul financiar va permite să se ia în considerare reînnoirea acestuia în anii următori. Dar ceea ce va promova durabilitatea este noțiunea de interes reciproc.
3. În cele din urmă, obstacolele în calea comerțului și a diversificării par mai puternice din partea crescătorilor de animale, în special pentru că acestea conduc la o schimbare profundă a sistemului de agricultură. De exemplu, poate duce la schimbări în ceea ce privește rația de hrană, distribuția și chiar la o scădere a producției de lapte. Există încă unele probleme: cum pot crescătorii de animale să integreze mai ușor culturile proteice cultivate de către fermierii locali de cereale în rațiile vacilor de lapte? Și cum pot crescătorii de animale să obțină mai multă valoare din produsele lor, din furajele locale, din parteneriatele cu fermierii de cereale?